Reluăm această serie de conferințe și vă așteptăm cu bucurie la o nouă întâlnire.

   Sub acest titlu a avut loc în seara zilei de duminică, 5 martie 2023, reluarea ciclului conferințelor din seria „Serile duhovnicești de la Catedrala Veche”, conferință susținută de P. C. Părinte Flavius Petcuț, prototpop al Aradului și preot paroh al parohiei ortodoxe române Arad-Centru. Conferențiarul a prezentat această temă cu multe detalii, argumente și implicații în actualitate a acestei teme a Postului. Abordarea temei s-a desfășurat pe câteva
coordonate esențiale, care a conferit auditoriului satisfacția răspunsului la multele întrebări, pe care și le pune omul, în general, cu privire la post, rugăciune, nevoia vieții spirituale, în legătură directă cu perioada anului bisericesc, în care ne găsim, care este aceea a Postului Mare.
   Pentru a ajunge la tema propriu-zisă, părintele Petcuț a întreprins un excurs cultural-teologic referitor la practica postului, ce poate fi întâlnit și în celelalte religii (necreștine). Această prezență a postului, înțeles diferit, în funcție de doctrina religioasă a respectivelor religii, evidențiază faptul, că necesitatea postului ține de structura psiho-fizică a omului, el reprezentând un act de cult prin care se cinstește divinitatea, indiferent de modul în care
aceasta a fost înțeleasă.
   Apoi, a fost prezentată practica postului și a rugăciunii în Vechiul Testament, exemplul lui Moise, care a postit îndelung, ca pregătire pentru primirea Tablelor Legii, cu cele zece porunci este mai mult decât grăitor, cu privire la necesitatea și importanța postului. Desigur, mai sunt și alte personalități religios-morale ale Vechiului Testament, care au practicat postul, cu roade evidente pentru viața lor personală și a poporului din care se trăgeau.
   Strâns legată de postul propriu-zis este și practica rugăciunii, susținută de post și, care la rândul ei, susține și întărește postul.
   Conferențiarul a evidențiat faptul, că exemplul cel mai înalt și neîntrecut de postire Îl reprezintă postul practicat de Mântuitorul Iisus Hristos în Carantania, în urma căruia a fost ispitit de diavolul cu cele trei ispitiri: ispitirea legată de hrană, cea referitoare la încrederea prea mare în ajutorul lui Dumnezeu și cea legată de stăpânirea lumii, adică pofta măririi, cu prețul abandonării adevăratei închinări ce se cuvine numai lui Dumnezeu și oferire a acestei cinstiri sau închinări diavolului. Acest moment din viața Mântuitorului exprimă de fapt o realitate cu care fiecare creștin se confruntă în timpul postirii: acela al intensificării ispitelor de tot felul, care caută să perturbe relația omului cu Dumnezeu, cu sine însuși și cu semenii. De aceea, este necesară o adevărată înarmare a credinciosului cu armele duhovnicești, pentru a putea rezista în fața asalturilor ispitirii duhurilor rele și întunecate. O abordare importantă a constituit-o și aceasta, a biruirii tentațiilor de tot felul cu care se confruntă creștinii în timpul postirii.

   Postul cel Mare reprezintă un cadru eficace pentru ca viața creștină să se desfășoare în cadrele firești ale unei existențe creștine, dar, el reprezintă un prilej necesar, pentru pregătirea oamenilor în perspectiva marii sărbători a Învierii Domnului. De aceea, așa cum primăvara astronomică trezește la viață întreaga natură, ștergând urmele amorțirii naturii, cauzată de frigul iernii, tot așa Postul cel Mare, trăit în cadrele Bisericii, în ambianța de rugăciune și viață liturgică a acesteia, trezește la viață adevăratele aspirații ale omului după iubire, iertare, speranță și comuniune.
   Partea finală a acestei întâlniri a constituit-o dialogul conferențiarului cu participanții la conferință, acesta răspunzând întrebărilor venite din partea celor prezenți.
   Conferința aceasta a stârnit interesul celor prezenți, constituind, totodată, un imbold pentru continuarea acestor conferințe, care să aducă lumină, învățătură și înțelegere a identității noastre creștine ortodoxe și care să adâncească tot mai mult comuniunea tuturor în Biserică și întreolaltă.