| 21 octombrie 2010

Putem fi crestini buni fara Biserica ? (21.10.2013)

     In ultimul timp auzim destul de des facandu-se afirmatia ca putem fi oameni credinciosi, buni, bineplacuti inaintea lui Dumnezeu, fara ca aceasta sa insemne neparat ca avem nevoie de Biserica, de participarea la viata ei, la slujbele ei, la calauzirea ei. Biserica pare a-i stanjeni pe anumiti oameni, chiar a-i irita, pentru ca ea nu s-ar inscrie in tot ceea ce inseamna preocuparile imediate ale omului de astazi. O asemenea afirmatie, dincolo de inexactitatea ei, este o marturie a unei privatizari a credintei, pe care omul modern doreste sa o pastreze doar in intimitatea sufletului sau, fara nici o referinta la ceilalti.

     Mai mult decat atat, o asemenea afirmatie tradeaza o ingustare a intelesului Bisericii, care este vazuta mai mult ca o institutie omeneasca, legata doar de oameni si de slabiciunile lor, fiind produsul acestora. Biserica nu mai este vazuta ca un asezamant sau vehicul al mantuirii oamenilor, care nu este din lumea aceasta, dar este pentru lumea aceasta si pentru mantuirea ei din robia pacatului,a diavolului si a mortii, deschizand pentru oameni poarta vietii celei vesnice.

     Chiar crestinii ortodocsi, dar nu numai ei, trebuie sa-si reaminteasca faptul ca Biserica lui Iisus Hrosts este intemeiata de El, nu de oameni si nu este exclusive proprietatea oamenilor, ci ea este “casa lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu” (cf. I Corinteni),cortul lui Dumnezeu in sanul umanitatii. Biserica Ortodoxa a pastrat de-a lungul timpului prospetimea tezaurului de credinta apostolica,de viata crestina autentica si de marturisire a lui Iisus Hristos inaintea oamenilor, dupa modelul apostolic. Ea este chemata sa reinnoiasca mereu modelul de credinta si marturisire apostolica, in fiecare timp si loc, traind in mod direct si personal fiecare madular sau membru al Bisericii legatura cu Iisus Hristos prin puterea Duhului Sfant, prezent in Biserica inca din ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor. Acest Duh Sfant, care este totodata Duhul lui Hristos,este prezent si lucrator prin Sfintele Taine ale Bisericii, prin care ii face pe oameni dupa chipul lui Hristos. Tainele impartasesc oamenilor viata lui Hristos si astfel El este prezent cu noi si in noi “in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor” (cf. Matei28,19-20).

    Credinta Bisericii Ortodoxe nu este numai afirmata teoretic, ci si traita, experiata in cultul Bisericii. De pilda, credinta in Sfanta Treime nu inseamna doar o afirmatie de credinta teoretica, ci marturisind aceasta credinta, Biserica o si traieste in mod concret,simtind iubirea Fiului fata de Tatal si iubirea Tatalui fata de Fiul.Prin aceasta, membrii Bisericii nu raman indiferenti unii fata de altii, ci sunt purtatori ai iubirii Sfintei Treimi, unii pentru altii.

     Biserica transmite deci lumii in fiecare epoca istorica viata cea dumnezeiasca a Dumnezeului Celui viu in Sfanta Treime, facandu-se aceasta viata dumnezeiasca accesibila fiecarui om, prin IisusHristos, Intemeietorul si Capul Bisericii. In felul acesta, Biserica ajuta in mod essential oamenilor sa se desavarseasca, sa se imbunatateasca in viata lor, prin mijloacele sfinte pe care Bisericale pune la indemana lor. Astfel, scopul Bisericii nu este unul de circumstanta, provizoriu, ci unul care vizeaza vesnicia omului adica mantuirea lui, in comuniunea vesnica a Treimii. Cand oamenii se impartasesc de darurile Bisericii, ei devin mai buni, mai umani, mai calzi si iubitori unii fata de altii, risipind norii “urii si ai altor pacate”.

     O societate romaneasca patrunsa de viata si darurile Bisericii face bucurie lui Dumnezeu, dar in acelasi timp ofera multa mangaiere si speranta lumii de astazi. Da, oamenii de astazi nu pot fi crestini buni, care sa se afle pe calea mantuirii, daca ei nu sunt in Biserica, daca ei nu simt viata si puterea duhovniceasca a Bisericii, care-i invita pe toti la participare, la bucuria ei, la mantuire. Caci, in fond, ce este Biserica? Ea este prezenta lui Hristos in lume prin Duhul Sfant, pana la sfarsitul veacurilor. Ne putem lipsi de aceasta prezenta dumnezeiasca, rupandu-ne de Biserica si de viata ei? Nicidecum.

     Pe de alta parte, Biserica este raspunsul apostolic dat Cuvantului lui Hristos. Trebuie sa incercam a ne gandi mai mult, cum raspunde fiecare membru al Bisericii cuvantului lui Hristos.Raspunsul Apostolilor este unul definitoriu si care ne invita la imitatie. Raspunzand chemarii lui Hristos, Biserica, in intregul ei,exprima deplinatatea credintei si a vietii Lui prin: Sfanta Scriptura, mai ales a Noului Testament, prin scrierile Sfintilor Parinti, prin imnele liturgice, prin Sfanta Liturghie, care recapituleaza si sintetizeaza intreaga viata aratata lumii prin Iisus Hristos. Asadar, Biserica lui Hristos este mereu actuala si necesara lumii; ea niciodata nu se invecheste, nu este depasita de timp, ci intotdeauna transfigureaza timpul si il orienteaza spre Imparatia luiDumnezeu.

     Biserica este mereu actuala, raspunzand aspiratiilor oamenilor spre dreptate, lumina, iertare, iubire si impacare. Ea raspunde acestor aspiratii cu darurile ei. Lumea de astazi sufera enorm de mult, pentru ca s-a indepartat de viata si de constiinta Bisericii, nemaidorind sa intre pe poarta ei, care duce la viata.

 

Articol scris de parintele Ioan Tulcan, publicat in saptamanalul "Calea Mantuirii".