Miercuri | 17 aprilie 2019 19:00

Omul între lumină și întuneric

În seara zilei de 17 aprilie 2019 Preasfințitul Părinte Dr. Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a conferențiat în sala de festivități a Parohiei Arad-Centru, Catedrala Veche, în cadrul ciclului „Serile duhovnicești de la Catedrala Veche”. Tema aleasă s-a intitulat „Omul între lumină și întuneric”, subiectul fiind de o deosebită importanță și actualitate, încadrându-se în perioada Postului Mare pe care o parcurgem.

Preasfinția sa a mărturisit la început că a răspuns cu bucurie invitației la seara duhovnicească pentru a împărtăși un cuvânt de folos care își are izvorul în cuvintele lui Hristos. Fiind creați de Dumnezeu și purtând chipul Lui iubim lumina, ceea ce este un lucru firesc.

Preasfințitul Emilian și-a structurat cuvântul despre lumină și întuneric pornind din Vechiul Testament de la Cartea Facerii, continuând cu Noul Testament, Sfânta Tradiție cu referire la scrierile Sfinților Părinți și textele liturgice, iar la final a fost abordată situația omului contemporan, care făcând parte din Biserică caută să găsească și să trăiască în lumină.

Pornind de la simțul vederii pus în valoare ca dar deosebit pe care de multe ori nu-l conștientizăm, Preasfințitul a vorbit despre ochii duhovnicești ca luminători ai sufletului, cei de față fiind îndemnați, după cuvintele Mântuitorului, să nu judece după aparențe, dând exemple din viața și activitatea Acestuia.

Referatul biblic despre facerea Lumii ne vorbește despre crearea luminii și separarea ei de întuneric, Preasfinția sa vorbind despre lumina spirituală, despre harul lui Dumnezeu folosind comentariile Sfântului Vasile cel Mare. După căderea omului în păcat drepții și proorocii Vechiului Testament au fost ca niște faruri călăuzitoare, luminând poporul ales, Israel și ținând conștiința trează cu ajutorul lui Dumnezeu. Conform Ecleziastului „Înțeleptul are ochii în cap iar nebunul merge întru întuneric”.

Din Noul Testament Preasfințitul a accentuat Evanghelia după Ioan pornind de la capitolul întâi, unde Hristos este arătat ca Lumină a lumii, viața Sa fiind lumina noastră, Lumină pe care întunericul nu o poate cuprinde. Acesta este punctul central, dar și de pornire și de final pentru că Hristos este Calea, Adevărul și Viața, Lumina vieții noastre, Viața vieții noastre este Izvorul vieții noastre. El prin toată lucrarea de mântuire, de la naștere la răstignire, moarte, înviere și înălțare răscumpărându-ne din păcat și biruind moartea ne luminează calea către Împărăția Lui.

Textele liturgice evidențiază lumina dumnezeiască la toate marile praznice de la Nașterea Mântuitorului, lumina cunoștinței ce ne conduce spre cunoașterea Sa și până la Învierea lui Hristos ce revarsă lumina învierii ce ne conduce spre îndumnezeire. „Veniți de luați lumină” este explicată de Preasfinția sa ca lumina de care ne împărtășim în Biserică, luată în noaptea de înviere de pe Sfânta Masă din candela care simbolizează Mormântul Domnului dătător de lumină și viață. Lumina se oferă în biserică în fața altarului celor botezați aceștia având dreptul împărtășirii din ea iar în fața bisericii, în afara lăcașului de cult, se proclamă învierea din care se împărtășesc toți, inclusiv cei nebotezați, pentru că Hristos a înviat pentru toată lumea cum ne învață și Sfinții Părinți. 

Au fost aduse exemple vindecările pe care le-a făcut Mântuitorul asupra unor orbi din naștere sau care au devenit orbi pe parcursul vieții, arătând cât de mare este dorirea omului de a vedea și de a vedea cât mai mult și mai cuprinzător cu ochii trupești. Această vedere cuprinzătoare trebuie să fie și cu ochii sufletești pentru că aceștia ne oferă cunoașterea lui Dumnezeu.

Preasfințitul Emilian a vorbit mai apoi despre cântările liturgice ce cuprind lumina cum ar fi „Ziua învierii să ne luminăm popoare...” „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime...” și „Am văzut lumina cea adevărată...”, precum și de luminarea de la botez, îndemnând să nu punem sub obroc lumina primită la această Taină, ci să lucrăm faptele cele bune spre a fi și noi lumină pentru semeni cum Hristos este pentru noi.

Preasfinția sa a continuat arătând că nouă, celor de astăzi, ne luminează viața harul lui Dumnezeu, faptele bune, gândurile bune, credința întărită prin exemplele bune, mai ales ale sfinților. Îndoiala sau puținătatea credinței trebuie vindecată prin rugăciune, post, citiri din Sfânta Scriptură, participarea la sfintele slujbe pentru ca așa cum spun Sfinții Părinți ființa noastră să se lumineze și să se ancoreze în credință nezdruncinată. Ancorarea în credință ne ferește de întunericul din societatea contemporană care se prezintă de multe ori ca lumină, ca adevăr științific, dar seamănă îndoială și dezbinare mai ales prin știrile false prin intermediul canalelor mass-media. Păcatele sunt obstacole pentru trăirea în lumină. Superficialitatea trăirii Evangheliei în viața noastră aduce o lumină întunecată, pentru că harul nu se ia înapoi de Dumnezeu, dar putem să-l întunecăm, să-l acoperim de întunericul păcatelor.

            În final cuvântului Preasfințitul a evidențiat chemarea din noaptea de Înviere „Veniți de luați lumină” ca fiind o modalitate de a ne face o introspecție și a vedea câtă lumină am acumulat până acum, dacă suntem oameni care ne bucurăm de lumina harului lui Dumnezeu din noi. Întreaga noastră existență trebuie să fie în lumină, bucurându-ne că lumina lui Hristos este viața noastră, fiind și lumină unii pentru alții spre Împărăția lui Dumnezeu.

După încheierea conferinței a urmat o sesiune de dialog cu cei prezenți, adresându-se o serie de întrebări cu privire la subiectul prezentat. La final părintele Ioan Tulcan  a mulțumit Preasfințitul Părinte Dr. Emilian Crișanul, preoților și credincioșilor prezenți, pentru frumoasa și folositoarea întâlnire.

Sorin Gheorghe Săplăcan

Galerie foto