În ziua de duminică, 29 octombrie 2023 a avut loc în sala festivă a parohiei ortodoxe române Arad-Centru (Catedrala veche) cea de-a 46 Conferință din ciclul „Serile duhovnicești de la Catedrala Veche”, avându-l ca invitat pe Părintele Profesor Dr. Cristinel Ioja, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea ” din Arad.
Preacucernicia Sa a prezenta o temă deosebit de captivantă și interesantă, în legătură cu o problemă complexă și provocatoare ale timpurilor de față, și, anume, tema rețelelor sociale și modul în care un om, în general, și un creștin, în mod special, ar trebui să se raporteze la ele.
Dintre ideile dezvoltate de părintele profesor Cristinel Ioja amintim: Mediile sunt ca o pânză de păianjen – suntem în ea, un nod, în rețea www, unde credem că deținem controlul pentru că avem acces la o lume atât de vastă când de fapt noi suntem asimilați, controlați, înrobiți; Toți cei care utilizăm internetul deja avem un profil format pe internet (nu mai vorbesc de cei care își postează întreaga viață intimă de familie etc. pe internet). O lume văzută prin monitor / peisaj, flori, excursii / internetul nu se integrează lumii, ci integrează lumea, ajungând o lume care ne invadează mintea și inima, viața, nedecantat de multe ori. Agora, piața o lăsam să intre permanent și cu virulență în viața și casa noastră. Rețelele sociale devin un barometru prin care ne înțelegem și interpretăm viața. Exteriorizarea duhului, a vieții spirituale, se întâmplă tot mai puţin faţă de interiorizarea lumii mediilor. Excesul utilizării mediilor induce un gol, un abis în sufletul nostru – lipsa poftei de viață, nimicul frânge comuniunea dintre oameni, comunicarea virtuală excesivă afectează comunicarea socială reală, concretă. Fericirea în rețea aduce iluzia că ești bun în funcție de like-uri. Se creează iluzia că exiști în funcție de cât de mult apari în mediile de socializare, conducând la fuga după apariții. Iluzia că într-adevăr contezi în nodul de relații mediatice, când de fapt ești doar o secvență. Mai apare şi iluzia că ești informat, când de cele mai multe ori ești manipulat, dezinformat și remodelat după anumite ideologii, după anumiți altgoritmi de calcul mai simplii sau mai complecși (cauţi ceva pe internet şi internetul are memorie, te urmărește cu reclamele, ca şi cum ar fi propriile tale dorințe, căutări etc). Te bombardează cu iluziile preluate din dorințele tale concrete.
Toate acestea generează consecințe: erodarea stimei de sine, abuzul emoțional, neliniștea, anxietatea (ești golit de sine, de Dumnezeu, ești ocupat de noi structuri și duhuri), uitarea, fragmentarea (nu-ți mai vizitezi prietenii, rudele, părinții), irosirea timpului (aștepți mecanic, obsesiv ca internetul să-ţi dea sens în viață, să îți rezolve problemele existențiale), pierderea stimei de sine, frica de a rămâne pe dinafară / a apărea nu doar a fi și a avea, oboseala cronică, sentimente de invidie, comportamente nesănătoase gesturi, cuvinte, înstrăinarea unuia de celălalt, soț-soție, părinți-copiii, răcirea sentimentelor autentice;, iluzia de a trăi prin comparație ce vezi prin facebook, instagram, etc., dezmembrarea familiilor aparent fără motive serioase, amurgul datoriei, a decenței.
Mediile sunt mijloace, nu scopuri ale comunicării, de aceea nu trebuie absolutizate nici creditate fără o analiză critică a lor. Să avem conștiința pe care Hristos ne-o dă că deși trăim în lume nu suntem din lume, avem cetate stătătoare, nefăcută de mână în ceruri. Trebuie să avem atenţie la porțile cetății noastre: ochi, gură, urechi, simțuri şi să le păzim. Viaţa unui creștin autentic nu trebuie transformată într-un spectacol prin rețelele sociale, o expunere fără discernământ (aceasta nu înseamnă să nu comunici, să nu apari, dar cu ințelepciune).
Câteva mijloace pentru a nu fi cuceriți de această lume sunt păzirea minţii de dominația exterioară; păzirea inimii de mișcările vătămătoare; hrănirea minții și a inimii cu rugăciunea și citirea cărților sfinte. Acestea vor genera discernământ, ințelepciune și libertatea omului în raport cu mediile. O inteligență duhovnicească prin care să evităm dependenţele, adicţiile internetului; Ambivalența mediilor facilitează transmiterea Evangheliei și a credinței, dar pot și răstălmăci credința și crea credințe false și idolatrii – să ținem credința Bisericii verificată în decursul veacurilor.
Toate aceste idei dezvoltate au fost însoțite de exemple concrete din ultimele cercetări cu privire la influența mediilor asupra omului și societății, din textele biblice, patristice și din experiența Bisericii.
Prezentarea acestei teme a reținut atenția și curiozitatea numărului mare de persoane prezente, urmând, în final, un dialog al conferențiarului cu cei prezenți, răspunzând cu argumente și competență întrebărilor puse de unii dintre participanți.
Interesul stârnit de o asemenea problematică indică faptul că asemenea teme, cu care se confruntă credinciosul de astăzi se cer a fi prezentate și dezbătute mai des, pentru ca nici un credincios să nu se abată de la „Calea Mântuirii”.
Participant
