Vineri | 29 martie 2019 18:00

Anul omagial al satului românesc şi Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti

În seara zilei de 29 martie 2019 Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, a conferențiat în sala de festivități a Parohiei Arad-Centru, Catedrala Veche, în cadrul ciclului „Serile duhovnicești de la Catedrala Veche”. Tema aleasă s-a intitulat „Anul omagial al satului românesc și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărți bisericești”, subiectul încadrându-se în tematica anului comemorativ, stabilit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru anul 2019.

În prima parte a întâlnirii, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre latura administrativă și organizarea bisericească care se răsfrânge și asupra satului, făcând referire la participarea mirenilor la conducerea bisericii, la raportul dintre clerici și mireni și la Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna. A arătat apoi că nu putem separa buna gospodărire a bisericii și latura duhovnicească cele două reflectându-se una în cealaltă. Trebuie să ne cunoaștem rădăcinile și să nu regresăm, iar ceea ce am primit de la înaintași să ducem mai departe iar așteptările noastre de la biserică să fie pe măsura ancorării noastre în viața acesteia. S-a continuat cu atragerea atenției asupra participării la slujbele bisericești corelată cu tragerea clopotelor și semnificația acestor momente cunoscute mai ales în viața satului.

În continuare Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre locul bisericii în viața satului și a comunității în general cu referire la amplasarea clădirii bisericii în sat, fie la drumul principal fie în loc înalt. Credincioșii au fost îndemnați ca atunci când trec prin sate fi în călătorie, fie în vizită,  să ia aminte la clădirea bisericii, arătând o multitudine de informații pe care le putem dobândi în felul acesta, pe care mai apoi să le reflectăm și din punct de vedere material dar mai ales din punct de vedere spiritual.

În viața satului, cel puțin în trecut,  centrul îl constituie biserica împreună cu preotul și mai apoi dascălul sau învățătorul, aceștia fiind pilonii pe care s-au sprijinit oamenii de la țară, mulți dintre ei având un rol deosebit în viața bisericească, socială și națională, fiind de multe ori prea puțin cunoscuți. A fost dat exemplu Preparandiei de la Arad (1812) cu Dimitrie Țichindeal care pregăteau preoți și învățătorii precum și publicația locală cu titlu sugestiv Biserica și școala. Au fost evidențiați Patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu pentru contribuția la viața Bisericii, apoi traducătorii de cărți bisericești, fiind amintiți Părintele Dumitru Stăniloaie și Dumitru Fecioru.

Astăzi satul românesc este confruntat cu provocări majore, cea mai stringentă fiind  depopularea, mai ales în zonele izolate, Înaltpreasfinția Sa a arătat și câteva statistici legate de procentul populației de la sat și oraș. Structura sufletească, viața de la țară înseamnă acea libertate și pace pe care cei de la oraș, mai ales astăzi nu o mai au fiind supra ocupați cu treburile. Tradiția ce mai curtă păstrându-se în popor, omul satului rămânând constant peste veacuri. Simțind apăsarea vitezei secolului, chiar dacă nu permanent, tot mai mulți oameni de la oraș își caută un refugiu la sat.

Înaltpreasfinția Sa a amintit de cuvintele scriitorului Lucian Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”, arătând că omul de la sat totdeauna și-a dovedit mai mult atașamentul față de pământul pe care lucrează și pe care trăiește, l-a apărat în războaie, l-a lucrat în timp de pace și l-a sfințit prin Biserică. În continuare s-a arătat grija bisericii pentru patrimoniu material și spiritual, fiind amintite bisericile monument de la sate, muzeele și colecțiile bisericești de carte, obiecte și icoane.

În final Înaltpreasfințitul Părinte Timotei a îndemnat pe cei prezenți să urmeze cuvintelor  „omul sfințește locul”, care nu e doar o vorbă din bătrâni, ci e învățătură a Bisericii, iar acum pe calea postului spre Praznicul Învierii, să ne ridicăm din starea căzută a păcatului și să ne îngrijim pe noi și împreună cu noi să ridicăm și natura întreagă, scăpând de orice poluare, mai ales sufletească. Învierea noastră cu Hristos este refacerea legăturii pierdute prin păcat, iar faptele bune arată credința noastră, dovedind astfel continuu posibilitatea de înălțare a noastră, împreună cu harul lui Dumnezeu lucrând pentru mântuire.

   După încheierea prezentării a urmat o sesiune de dialog cu cei prezenți, părintele Ioan Tulcan mulțumind la final Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei și credincioșilor prezenți, pentru frumoasa și folositoarea întâlnire.

 

Sorin Gheorghe Săplăcan

 

Galerie foto