| 30 iunie 2017

A XIX-a Seară Duhovnicească la Catedrala Veche

Ce înseamnă mărturisirea lui Iisus Hristos astăzi

           Vineri, 30 iunie 2017, a avut loc o nouă „Seară duhovnicească de la Catedrala Veche”. Tema „Ce înseamnă mărturisirea credinței în zilele noastre” , a fost prezentată de către Pr. lector univ. dr. Ștefan Negreanu, profesor de Istoria Bisericii Universale la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, care slujește ca preot la Capela Facultății.

            Mărturisirea credinței este un imperativ categoric al vieții autentice creștine fiind o datorie a tuturor creștinilor, nu numai a preoților și a ierarhilor. Această mărturisire trebuie făcută pe toate palierele, prin faptă, cuvânt, cuvântul credinței și împlinirea datoriilor vieții creștine după cum spune cuvântul Mântuitorului: „Cine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Cel din ceruri”(Matei 10,32). Însă în zilele noastre devine tot mai greu să-L mărturisim pe Hristos datorită comodității noastre duhovnicești, datorită rușinii, „toleranței”, indiferenței, nepăsării și multor altora(cauze și scuze se găsesc tot timpul), însă totuși dacă vrem ca Hristos să nu ne părăsească trebuie să găsim puterea și metodele de a-L mărturisi în viețile noastre.

            Tema abordată este una foarte oportună în contextul în care este anul dedicat de Sfântul Sinod sfinților din închisori și în contextul în care cu o zi înainte de susținerea conferinței i-am sărbătorit pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, și unii și alții adevărați mărturisitorii a lui Hristos.

            Părintele a început cuvântul său spunându-ne că sunt trei categorii de mărturisitori: primul și cel mai mare mărturisitor al lui Hristos este Duhul Sfânt, apoi sfinții apostolii și martirii și toți cei care au primit tâlcuirea sfinților apostoli în Duhul Sfânt și nu în cele din urmă noi. Baza mărturisirii este Duhul Sfânt deoarece toată mărturisirea lui Hristos se face în Duhul Sfânt.„ Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine.” Nu alegem să fim mărturisitorii, mărturisirea este însăți esența vieții creștine: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”( Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 10, versete 32-33)

            Există două tipuri de mărturisire: mărturisirea interioară și mărturisirea exterioară. Mărturisirea exterioară se împarte în două categorii: mărturisirea cu gura, cu vorba și mărturisirea cu fapta.

            Mărturisirea interioară este baza mărturisirii exterioare, una fără cealaltă nu pot exista. Mărturisirea interioară este trăirea noastră cu Hristos, este ceea ce avem în cugetul nostru și în inima noastră după cum spune chiar Hristos: „ Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morți, te vei mântui.”(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel capitolul 10, verset 9). Dacă mărturisirea interioară nu este cum trebuie sau nu este deloc nici mărturisirea exterioară nu va fi așa cum trebuie sau nu va fi deloc, părintele făcând aici o comparație frumoasă cu o floare, care este frumoasă, dar dacă rădăcina nu e bună sau dacă o tai ea moare. De aceea trebuie să căutăm să avem mereu cugetul treaz, gândul la Hristos și la învățăturile sale, deoarece mărturisirea nu e o chestie de moment, trebuie să o facem tot timpul.

            Mărturisirea cu gura sau cu vorba o facem încă de la botez prin nașii noștri și o continuăm și o sporim cu fiecare liturghie la care participăm, cu rostirea Crezului(care este mărturie de credință), cu citirea cărților religioase ți nu în ultimul rând vorbind altora despre Hristos. Mărturisirea cu vorba nu trebuie să o facem cum o fac unele secte, mergând din poartă în poartă, nici vorbind oricui despre Hristos deoarece nu oricine este pregătit să primească Cuvântul Hristos, nu oricine dorește să asculte despre Hristos, nu putem noi converti pe toată lumea(mulți în zilele noastre cad în ispita asta ți se pierd și ei), nici chiar Hristos nu poate convinge pe toată lumea. E bine să-L mărturisim pe Hristos celor dispuți să asculte, celor cărora și-au dat seama că fără Hristos totul e în zadar și trebuie să o facem cu duhul blândeții și cu înțelepciune, iar pentru cei care refuză sau nu pot să-L primească pe Hristos în sufletele lor putem să ne rugăm, părintele dându-ne exemplu pe Sfântul Onufrie cel Mare care 70 de ani a stat în pustie neștiut de nimeni, dar el a mărturisit pe Hristos prin post și rugăciune.

            Mărturisirea cu fapta sunt toate faptele noastre, care vin să completeze mărturisirea cu vorba, ori degeaba vorbești despre Hristos dacă nu și asculți și împlinești poruncile lui:  „Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta.”( Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 2, verset 12)

            Mărturisirea cu fapta e cea mai grea în zilele noastre, se face tot mai puțin sau deloc, dar e mare nevoie să o facem. E cea mai grea deoarece omul fuge de Dumnezeu, fuge de conștiință și de asumarea relațiilor cu alți oameni. Părintele Arsenie Boca spunea că cea mai distorsionată persoană în mintea omului este Dumnezeu, deoarece îi modificăm imaginea în funcție de păcatele noastre, în funcție de ce ne convine nouă, noi neacceptând critica, mustrările, judecata. Astăzi nu mai avem răbdare să ne ascultăm unii pe alții, majoritatea preferând animalele de companie în locul relațiilor cu alte persoane deoarece animalul nu judecă ori omul poate descoperi slăbiciunile noastre, ne poate judeca, tot din același motiv alții nu fac copii. Uneori mărturisești pe Hristos doar ascultând un om supărat, un om aflat în depresie, care are un necaz, dându-i milostenie, nu trebuie să faci cine știe ce lucru măreț în ochii oamenilor. Când facem fapte bune doar de ochii lumii nu mărturisim pe Hristos ci ne arătăm lipsa mărturisirii Lui din sufletul nostru. Toate faptele noastre bune se nasc din dragoste, dragoste pentru Hristos, dragoste pentru aproapele, dragostea care este fundamentală mântuirii noastre că dacă dragoste nu avem nimic nu avem.

Deci dacă avem Dragoste în sufletele noastre vom ști cum și cât și cum să mărturisim pe Hristos oamenilor din jurul nostru în aceasta societate în care sunt tot mai puțin mărturisitori, în care tot mai mulți se declară atei și în care depresia, boala sufletului fără Hristos(credință) pune stăpânire pe mințile tot mai multor oameni. Dacă nu vrem să cădem și noi în capcanele societății moderne trebuie să practicăm mărturisirea autentică a lui Hristos, menținând cugetul treaz, inima trează tot timpul, nu numai Duminica sau numai în weekend ci tot timpul să-L avem pe Hristos în inimile noastre.

            La finalul întrunirii, Părintele Ștefan Negreanu a răspuns numeroaselor întrebări puse de credincioșii din public.

            Întâlnirea a fost moderată de părintele prof. dr. Ioan Tulcan, care alături de cei prezenți au mulțumit părintelui Ștefan Negreanu pentru că a mai pus o picătură de înțelepciune în sufletele noastre în vederea înțelegerii cât mai profunde a modului în care ne putem mărturisii credința, noi, cei care trăim în frământata societate de astăzi.

Lavinia SĂPLĂCAN

Galerie foto