| 24 octombrie 2017

A doua dezbatere a întrebărilor și răspunsurilor din broșura Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta.

Întrebări și răspunsuri despre Sinodul din Creta la întâlnirile Asociației

A doua dezbatere a întrebărilor și răspunsurilor din broșura Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta  a continuat cu următoarele trei întrebări și răspunsuri:

4. Este necesară organizarea de sinoade Generale sau universale atunci când apar probleme de ordin general?

Da. Canonul 19 al Sinodului IV ecumenic din anul 451 precizează că dacă nu se întrunesc sinoadele, se înmulțesc problemele.

Dacă pentru probleme de nivel regional trebuie să fie convocate sinoade regionale, atunci când problemele sunt de ordin general, trebuie să se manifeste sinodalitatea la nivel general. După ce mijloacele de transport moderne au făcut posibile întruniri de episcopi din întreaga lume și după ce dezvoltarea mijloacelor de comunicare a făcut ca unele probleme regionale să aibă un impact general, a devenit și mai evidentă necesitatea de a da răspunsuri unitare la problemele majore cu care se confruntă Biserica din întreaga lume.

5. Când și de ce a apărut ideea organizării unui Mare sinod al bisericii ortodoxe, care să reunească episcopi din întreaga lume?

Formarea statelor naționale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – printre care, unele majoritar ortodoxe - au determinat noi realități și din punct de vedere bisericesc. Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în al cărei teritoriu canonic se petrecea acest proces, a privit cu reținere constituirea de Biserici Autocefale (Bisericile Autocefale sunt Biserici Ortodoxe locale care au conducere proprie, de sine stătătoare, dar care se află în deplină comuniune dogmatică, liturgică și canonică. Autocefalia reprezintă forma de organizare a unei Biserici Ortodoxe locale, care are conducere proprie și organizare canonică administrativ-teritorială independentă față de celelalte Biserici autocefale (de la gr. autokephale - conducere proprie, de sine stătătoare). În prezent există 14 Biserici Autocefale.), semnalând nevoia unui Sinod General, în care să se discute această situație nouă. Astfel, în data de 12 iunie 1902, Patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea (1901-1912) a adresat Bisericilor Ortodoxe Autocefale o scrisoare, în care a subliniat importanța unei mai bune comunicări între Bisericile Ortodoxe, lansând inițiativa organizării unor întruniri panortodoxe, adică ale întregii Ortodoxii (Panortodox - care privește toate Bisericile Ortodoxe autocefale; al întregii Ortodoxii (în greacă: pan = tot, întreg, general).).

Cu timpul, au apărut și alte probleme în viața Bisericii Ortodoxe, care necesitau clarificare din partea episcopilor ortodocși. De aceea, organizarea unui Sinod General al Bisericilor Ortodoxe a devenit o prioritate pentru toate Bisericile Ortodoxe Autocefale.

6. De ce este numit „sfânt” și „mare” sinodul general al bisericii ortodoxe care a avut loc în Creta?

Este numit „sfânt” pornind de la denumirea pe care o are Sinodul fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale („Sfântul Sinod”) și „mare”, pentru faptul că este vorba de un Sinod general, deci mai mare decât Sinodul unei singure Biserici Ortodoxe Autocefale.

Sfântul și Marele Sinod reunește delegații ale Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Importanța unui Sfânt și Mare Sinod în istoria Bisericii va fi apreciată de un următor Sinod, care va putea recepta în totalitate, interpreta sau dezvolta anumite formulări din documentele elaborate. Această practică a fost asumată de obicei în istoria Bisericii.