| 20 martie 2018

Întâlnirea membrilor Asociației la sfârșitul lunii martie 2018

În după amiaza zilei de 20 martie 2018 a avut loc o nouă ședință a membrilor Asociației Calea Mântuirii. În cadrul acestei ședințe s-au abordat mai multe teme aflate pe ordinea de zi: 

1. Parteneriatul educativ dintre Asociație si Colegiul Pedagogic ”Dimitrie Țichindeal” Arad.

2. Precizări cu privire la conferința de la sfârșitul lunii martie din cilul Serile Duhovnicești de la Catedrala veche.

3. Fixarea datei serbării copiilor de la grupa duminicală de sfintele Paști.

4. Dezbaterea temei teologice: Cruce și Înviere.

5. Continuarea lecturii broșurii ”Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta” întrebările 36-38.

6. Pregătirea activităților filantropice din preajma Sfintelor Paști.

7. Diverse.

În legătură cu fiecare din aceste puncte membrii Asociației au venit cu contribuții personale, aprofundând temele și conturând noi perspective asupra lor.

 

1. Până la Paști vor fi întreprinse demersurile necesare ale acestui proiect parteneriat urmând ca după Sfintele Paști să se poată organiza evenimente religios-culturale cu elevii acestei prestigioase instituții de învățământ.

2. Următoarea conferință va avea loc vineri 30 martie 2018, orele 19.00, în sala festivă a Parohiei. Invitat va fi Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”, Arad, care va conferenția despre: „Lumina și Taina universului. Perspective în teologie și știință”.

3. Discuții cu privire la organizarea Serbării cultural religioase a copiilor de la grupa duminicală de la Catedrala Veche. Serbarea grupei duminicale de copii de la Catedrala Veche va avea loc miercuri 28 martie 2018, orele 19.00.

4. Întreaga perioada a Postului e purtată de cele două evenimente Răstignirea și Învierea. Întreaga viață creștină se poartă sub Cruce și în lumina Învierii. În duminica a III-a din Postul Mare este pusă în relație Crucea Mântuitorului cu crucea personală a omului. Credinciosul e însoțit pe calea mântuirii de Mântuitorul. Crucea poartă în ea energii anticipative ale evenimentului Învierii. Trupul lui Hristos înviat poartă stigmatele răstignirii. Între Cruce și Înviere viața credinciosului primește un alt sens. Prin aceasta se înțelege rostul omului pe pământ. Omul e chemat să înțeleagă lumea ca dar a lui Dumnezeu care are imprimată puterea Crucii. Învierea atrage mereu în sus viața omului, aceasta fiind scopul suprem al omului credincios pe pământ, de a ajunge la învierea personală, întru bucuria și comuniunea lui Iisus Hristos cel Înviat din morți.

5.  S-au dezbătut următoarele întrebări și răspunsuri:

36. a fost ecumenismul proclamat ca fiind o nouă dogmă a bisericii?

Categoric, nu. Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica

Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a lui Hristos. nici sinodul din Creta şi niciun alt sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun sinod ortodox canonic autocefal nu a declarat vreodată ecumenismul ca fiind „panerezie”. Documentul vorbește despre dialogul ecumenic, respingând ideea creării unei suprabiserici sau a negocierii adevărului de credință. Prin urmare, acuzațiile pe această temă aduse de unii contestatari ai Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Pentru Biserica Ortodoxă participarea la dialogul cu ceilalți creștini - cunoscut, în general, sub numele de mișcare ecumenică - este înțeles ca o șansă de a mărturisi credința ortodoxă în fața creștinilor eterodocși. Deci, această participare ortodoxă la dialog intercreștin nu poate fi considerată ca atitudine eretică, deoarece dialogul între creștini nu este o dogmă de credință, ci o atitudine de cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care din nefericire, s-au manifestat secole de-a rândul, în istoria creștinismului.

Participând la această mișcare de dialog cu membrii diferitelor confesiuni creștine, Biserica Ortodoxă a considerat, însă, că refacerea unității creștinilor se poate realiza numai prin revenirea eterodocșilor în Biserica Ortodoxă, pe baza credinței Bisericii lui Hristos cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, adică a Bisericii Ortodoxe, pe care o mărturisim în Crezul niceo-constantinopolitan. Dialogul ecumenic poate deveni problematic în măsura în care este înțeles ca un compromis teologic pe baza unui „minimalism dogmatic” (Gh. Florovsky). Acest fapt este subliniat și în Enciclica Sfântului și Marelui Sinod: „Dialogurile multilaterale purtate de Biserica Ortodoxă nu au însemnat, nu înseamnă și nici nu vor însemna niciodată un compromis în materie de credință” (VII, 20).

 

37. De ce a fost acceptată „numirea istorică de biserici” (art. 6) pentru comunitățile creștine eterodoxe?

Articolul 6 al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine menționează că „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele”. Această formulare, care a născut ample dezbateri în cadrul Sfântului și Marelui Sinod, a fost considerată de unii critici ai documentelor drept o declarație eclesiologică a Sinodului, în sensul recunoașterii calității de Biserică a celorlalte comunități creștine. Deși au fost propuse și alte formule, diferite, pentru a indica organizarea creștinilor care s-au îndepărtat de la credința ortodoxă, în cele din urmă formula „denumire istorică de biserici şi confesiuni creştine eterodoxe” a întrunit consensul tuturor delegațiilor Bisericilor Autocefale. De fapt, s-a acceptat ideea că termenul „biserică” poate avea și alte înțelesuri și uzanțe din perspectivă juridică, istorică, socială, culturală, decât înțelesul ontologic și teologic, folosit exclusiv pentru Biserica Ortodoxă. În contextul actual, legile care reglementează relațiile dintre cultele religioase creștine și statele europene folosesc în mod curent în titulatura oficială a acestora denumirea de „biserică”. De exemplu, în România, pe lângă Biserica Ortodoxă Română, există 10 culte recunoscute de stat care au în titulatură numele de „biserică”.

38. a mai fost folosită în teologia ortodoxă denumirea de „biserici” pentru comunitățile eterodoxe?

Da. La Sinodul din Creta s-a evidențiat că acceptarea denumirii istorice de „biserici” pentru comunitățile eterodoxe nu reprezintă o inovație, pentru că, de fapt, nu este recunoscut caracterul eclezial ortodox al acestor comunități, ci doar denumirea lor istorică. Astfel de denumiri au mai fost folosite de-a lungul timpului. De exemplu, Sinodul Constantinopolitan din anul 1484, care a condamnat încercările forţate de unire a ortodocșilor cu Biserica Romei, din perioada sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florenţa (1438-1439), foloseşte în slujba de primire acelor de alte credințe la Ortodoxie termenul de „biserică” și pentru comunitatea creștinilor catolici (apuseni), susținând că cei care revin de la catolicism la Ortodoxie trebuie să renunțe la învățăturile dogmatice eretice „și la restul obiceiurilor Bisericii lor” (I. Karmiris, Τα Δογματικά και Συμβολικά Μνημεία της Ορθοδόξου καθολικής-Εκκλησίας, τόμ. ΙΙ, Atena, 1953, p. 988).

Alte autorităţi ale Bisericii Ortodoxe care nu pot fi bănuite de faptul că s-au îndepărtat de la dreapta credinţă, dar au folosit termenul de biserici pentru comunitățile eterodoxe, sunt: Sfântul Vasile cel Mare (sec. al IV-lea), Iosif Vryennios (sec. al XIV-lea) sau Sfântul Marcu Eugenicul (sec. al XV-lea), Enciclica Patriarhilor ortodocşi din anul 1848 sau, mai recent, Sfântul Nectarie de Eghina († 1920) și alții.

Când unii teologi sau unele sinoade au vorbit de „Biserica Romei”, după schisma acesteia din anul 1054, ei nu au trădat Ortodoxia, deoarece nu au recunoscut vreo altă Biserică adevărată în afara Bisericii Ortodoxe. De pildă, Sfântul Marcu al Efesului se adresează „Preafericitului Papă al Vechii Rome” cu aceste cuvinte: „Până când cei care sunt ai Aceluiaşi Hristos şi ai aceleiaşi credințe o să ne încăierăm și o să ne măcelărim unii pe alții? Până când închinătorii Aceleiaşi Treimi ne vom muşca și ne vom mânca întreolaltă (cf. Gal. 5, 15) până ce vom ajunge să ne nimicim unii pe alții și să fim desființați de vrăjmașii cei din afară?” (Sfântul Marcu Eugenicul, Opere, vol. I, Ed. Pateres, București, 2009, p. 199). Așadar, înțelegem faptul că, deşi acest sfânt ierarh ortodox se dezice de greşelile creştinismului apusean, nu renunţă la idealul unităţii tuturor creștinilor în credința cea dreaptă.

Prin urmare, acceptarea denumirii de „biserici” pentru eterodocşi nu reprezintă o inovaţie a Sinodului din Creta. Manuale de dogmatică ortodoxă binecunoscute (precum ale lui P. Trembelas, I. Karmiris, Pr. D. Stăniloae) vorbesc de „biserica romano-catolică” sau de „bisericile protestante” şi nu s-a considerat că această terminologie reprezintă o abatere de la dreapta credinţă, deoarece prin aceste denumiri nu a fost recunoscut caracterul eclezial ortodox al comunităților respective, ci doar denumirea sau numele istoric de „biserică”. Folosind expresia „biserici eterodoxe”, care s-au îndepărtat de la credinţa ortodoxă, Sinodul din Creta precizează totodată că „Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”.

 

6. S-a stabilit că în Săptămâna Mare vor fi făcute 20-30 de pachete care vor fi dăruite unor familii nevoiașe din Parohia Arad Centru. Această acțiune va fi realizată în Joia Mare, fiind dăruite pachete cu pâine, cozonac, făină, ulei, zahăr, carne.

 

7.  S-a stabilit ca banii adunați de copii de la grupa duminicală la Expoziția de Crăciun și la Colindă să fie folosiți pentru ajutorarea copiilor de la Centrul Maternal Arad în cadrul proiectului de la „Copii pentru copii”.

Stabilirea unei întâlniri pentru părinții copiilor care vin la grupa duminicală în cadrul acțiunii Școala Familiei.

Începutul repetițiilor pentru răspunsurile la Sfânta Liturghie a grupului coral de copii „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Catedrala Veche sprijinit de Asociație.

Galerie foto