| 3 octombrie 2017

Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta la întâlnirile Asociației

Membrii Asociației Parohiale „Calea Mântuirii” se întâlnesc în ședință de lucru tot la două săptămâni, pentru a aborda aspecte referitoare la activitatea curentă a Asociației, dar, și pentru a reflecta împreună asupra proiectelor pe termen mediu și lung ale acesteia. Însă, pe lângă aceste aspecte de ordin organizatoric, la fiecare ședință se abordează câte o temă teologică de actualitate, propusă de memebrii Asocieației sub coordonarea parintelui profesor Ioan Tulcan.

Astfel că începând cu această întâlnire se vaor dezbate întrebările și răspunsurile din broșura Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta 16-26 iunie 2016 pentru că au apărut unele inadvertențe în modul de înțelegere a acestuia.

La această întâlnire au fost discutate primele trei întrebări din broșura editată de Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

1. Ce este biserica, potrivit documentelor din Creta?

Conform documentelor din Creta, „Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească este comuniune divino-umană după chipul Sfintei Treimi, pregustare și viețuire a celor din urmă (a oamenilor) în Dumnezeiasca Euharistie și descoperire a slavei lucrurilor celor viitoare, și, ca o Cincizecime continuă, este un glas profetic netăcut în lume, prezența și mărturia Împărăției lui Dumnezeu, venind întru putere” (Marcu 9, 1) (Enciclica Sfântului și Marelui Sinod I, 1).

Din această mărturisire, înțelegem foarte clar că sfântul și Marele sinod a reafirmat conținutul și misiunea bisericii, potrivit învățăturii Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți, a celor șapte Sinoade Ecumenice1 (Sinod Ecumenic = Sinod al episcopilor din toată lumea, adică, universal. Cele 7 Sinoade Ecumenice s-au întrunit în primul mileniu creștin (325-787).) și a sinoadelor ortodoxe ulterioare, de autoritate universală (879-880; 1341; 1351; 1368; 1484; 1638; 1642; 1691).

2. Care este forma de conducere a bisericii?

Sinodală. După înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la ceruri, Sfinții Apostoli au conștientizat responsabilitatea comună pe care o aveau față de credincioșii încredințați lor spre păstorire. De aceea, în anul 49 d. Hr., la Ierusalim, Sfinții Apostoli s-au întâlnit în primul sinod al Bisericii creștine, pentru ca, mai apoi, cei sfințiți de ei - episcopii - să păstreze această rânduială a întrunirilor sinodale. Canonul 37 apostolic arată că Sinodul episcopilor trebuie să se întrunească de două ori pe an, pentru a cerceta învățătura de credință și a rezolva problemele cu care se confruntă Biserica.

3. De ce este organizată biserica în mod sinodal?

Biserica Ortodoxă a practicat dintru început adunarea episcopilor în sinoade (în greacă: syn = împreună, odos = cale, deci un demers comun), prin care să se exprime o poziție comună unitară în raport cu problemele dezbătute.

Organizarea sinodală a Bisericii se bazează și pe o rațiune duhovnicească, pentru ca nici unul dintre oameni să nu se considere mai mare decât ceilalți, chiar și viață sfântă dacă ar avea (cf. Mt. 20, 26-28).

Edificatoare, în acest sens, sunt cuvintele Sfântului Anastasie Sinaitul (sec. VII): „Domnul, știind multa închipuire de sine și mândrie ale omului, nu vrea să ne împlinească cererile prin noi înșine, chiar dacă avem o viață virtuoasă și am dobândit sfințenia, ci vrea ca, în cererile noastre către El, socotindu-ne pe noi nevrednici, să îi luăm și pe alții, în același cuget cu noi, să se roage și să se ostenească împreună cu noi. Fiindcă cel care cere de unul singur și i se împlinește cererea, adeseori, cade în mândrie, dar când se roagă mai mulți pentru același lucru, toți rămân în smerenie” (Întrebări și răspunsuri 97, Corpus Christianorum Series Graeca 59, Turnhout: Brepols, 2006, pp. 152-153).