12 mai 2019

Pelerinii de la Catedrala Veche Arad - pe urmele pașilor dumnezeiești din Țara Zarandului

E sâmbătă, ziua plecării în pelerinaj. Părinții și copiii se urcă bucuroși în autocar, Mânăstirea Crișan îi așteaptă. Pelerinii sunt copiii de la Grupa Duminicală Catedrala Veche Arad, însoțiți de părinți și de îndrumători. Sunt 48, ies la numărătoare. Diana Negrea, Florina Babău și Anca Prodan, doamnele care au grijă de toți pelerinii zâmbesc, pentru că bucuria sufletească este mare, în orice activitate întreprind cu copiii. De aici, spun ele își iau energia pentru întreaga săptămână. Sacrificiul pentru celălalt doboară egoismul și ușurează sufletul. Sorin Săplăcan, coordonatorul corului de copii  Sf. Ioan Botezătorul ( copii prezenți în pelerinaj), rostește rugăciune de călătorie. Și astfel pornesc cu toții la drum cu „Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Cela ce este Calea, Adevărul și Viața”, precum  Iosif și cei doi ucenici care au mers la Emaus, însoțiți firește de îngerii păzitori.  Căci dacă nici cel care se închină și roagă nu crede că Dumnezeu îl însoțește peste tot, atunci cine să mai creadă?

Oprire în lanul de rapiță

Trecerea peste răul de mașină, pe care  îl resimt unii copii, se face prin purtarea de grijă în special a Florinei Babău, care ia disconfortul nu atât prin terapiile cunoscute de ea, eficiente de altfel, cât prin  răbdarea și blândețea de care dă dovadă. Drumul nu se dovedește a fi unul nepresărat cu încercări. O defecțiune la o roată a autocarului, îi oprește pe pelerini la intrarea în satul Cil. Deși neprevăzută, oprirea devine benefică, într-un final pentru cei prezenți, deoarece copiii se bucură de o scurtă plimbare pe lângă lanul de rapiță, din zonă. Versetul biblic scris pe o cruce mare din  cimitirul din lan „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” ( Sfânta Evanghelie după Ioan), le-a reamintește tuturor rostul viețuirii pe acest pământ.

Craiul Munților și Casa Crișan

Preluați de un alt autocar, pelerinii se mai opresc o dată pe câmpul dintre Vârfurile și Hălmagiu, locul unde pământul și cerul se întâlnesc, într-o armonie liniștitoare. După scurta zburdare a copiilor, prin acest peisaj de vis, pelerinii se opresc la  Muzeul Civilizației Dacice și Romane, respectiv Complexul de Monumente Țebea.  În cimitirul  de aici se află osemintele celor mai importanți eroi ai revoluției române din Transilvania, din anii 1848-1849, în frunte cu „Craiul Munților” Avram Iancu, Ioan Buteanu  și Simion Groza, și alți 75 de ofițeri, subofițeri și soldați. Copiii îmbrățișează Gorunul lui Horea, la umbra căruia, se întâlnea Horea cu oamenii, înaintea Răscoalei de la 1784, când venea în Zarand. De altfel ghidul de la muzeu le prezintă întreaga istorie a complexului, le vorbește despre vitejia și patriotismul conducătorilor de altădată. Copiii admiră și Biserica Ortodoxă cu Tricolor, construită între anii 1893-1896, numită așa deoarece încă de atunci, cu toate că erau sub dominație maghiară, localnicii au pictat pe tavan patru brâie tricolore. 

Traseul pelerinilor continuă cu o oprire la Casa memorială Crișan.  Așa cum spune ghidul de acolo, aceasta a fost reconstruită în anul 1979, după o fotografie publicată de către istoricul Ioan Lupaș. Clădirea are aspectul unei case țărănești din secolul al XVIII-lea, cu fundație din piatră, cele două camere și cămara fiind din bârne de lemn, casa fiind acoperită cu paie. Obiectele și uneltele specifice epocii și locului  prezintă interes pentru copii și aduc un iz de nostalgie în sufletul părinților care și-au amintit că pe unele dintre acestea le-au văzut la bunicii și străbunicii lor.

Raiul din Țara Zărandului

Înainte de a se însera, pelerinii ajung la Mănăstirea Crișan, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vaca, unde se cazează pentru o noapte. Este o mănăstire ortodoxă, cu obște de călugări, situată în satul Crișan al comunei Ribița, județul Hunedoara și construită în secolul al XVI-lea. Viața monahală a fost reluată la Crișan după Revoluția din 1989, iar la 29 iunie 1992, s-a pus piatra de temelie pentru actuala mănăstire, prin binecuvântarea Înalt Preasfințitului Timotei, Arhiepiscopul Aradului. Complexul monahal cuprinde un altar de vară cu hramul „Izvorul Tămăduirii“, casa monahală, paraclisul de iarnă și gospodării anexe. Un colț de rai și de liniște, din Țara Zarandului, unde  te simți aproape de Dumnezeu.  Camerele spațioase și mâncarea gustoasă depășesc așteptările călătorilor, cu toții uită de oboseală și cercetează locul plin de verdeață și aer curat.

Sfânta Liturghie de Duminică la care participă cu toții, oprește timpul în loc, crucile călugărilor din cimitir stau demne, iar o adiere de vânt le dă senzația credincioșilor că sunt purtați de îngeri spre cer.  După masă, dealurile din apropierea mânăstirii se umplu de vocile vesele ale copiilor. Jocurile cu mingea și plimbările readuc pe fața copiilor voioșia de altădată. Nimeni nu mai vrea să plece.

Aur în cer și pe pământ

Trebuie totuși să se întoarcă acasă, cu dorința clară de a reveni în acest loc minunat. În drum, pelerinii se opresc la Muzeul Aurului de la Brad, unic în Europa. Colecția sa de exponate din aur cântărește aproape cinci kilograme. Cu toții admiră cele peste 1.000 de piese din aur nativ și obiectele arheologice care arată cum era extras minereul în urmă cu peste două milenii. Trăim într-o țară bogată și frumoasă, un talant pe care nu știm să-l valorificăm.

Drumul spre Arad se dovedește a fi mai lung decât era preconizat, un accident pe drum, prelungește timpul de  stat în coloană cu două ore. Nu e plăcut, dar cu toții se gândesc la cei care au avut accident,    mai mult decât că vor întârzia ei. E și acesta o încercare, de a elibera omul de egoismul atât de evident astăzi, în lume. În autocar se cântă troparul „Hristos a Înviat”, copiii socializează, își împart mâncarea, timpul trece și ajung în siguranță în Arad. La finalul călătoriei, în una dintre stații, urcă în autobuz cățelul Ciupi, pentru câteva momente, spre bucuria micilor pelerini. E bine acasă, mai ales când ești recunoscător față de darurile primite de la Dumnezeu.

Pelerinajul a fost susținut financiar de Asociația Calea Mântuirii, prezidată de prof. univ. dr Ioan Tulcan și de Parohia Arad centru, prin grija părintelui paroh Traian Micoroi.

Manuela Codrean
 


 

 

 

 

 

Galerie foto