Va propunem initierea unui dialog, pe marginea unei teme propuse de catre noi, la care asteptam si comentariile dumneavoastra. Acum vom vorbi despre rolul duhovnicului in viata credinciosilor.
Duhovnicul se afla in stransa legatura cu misiunea sacramentala, sfintitoare si mantuitoare a Bisericii. Iisus Hristos inaltat la ceruri isi continua lucrarea Lui mantuitoare, exercitandu-si intreita Sa slujire de Invatator suprem, Arhiereu vesnic si de Imparat prin Preotia Bisericii, manifestata in cele 3 trepte ale ei: episcop, preot si diacon. Episcopul si preotul au primit de la Hristos puterea de a calauzi pe credinciosi pe calea mantuirii. Lucrarea aceasta se exprima si prin ceea ce numim calitatea preotului de duhovnic.
Exercitarea duhovniciei are loc prin intreaga viata pastorala a parohiei, dar ea se exercita in mod exceptional in scaunul Spovedaniei, numit si scaunul duhovniciei. Aici vin credinciosii ca la un medic, spre a se despovara de grijile, apasarile, nelinistile si suferintele lor, dorind sa puna un nou inceput in viata lor.
Prin urmare, in scaunul Spovedaniei preotul are calitatea unui doctor sufletesc, calitate pe care o primeste de la Hristos Insusi, Care este Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre. In actul Spovedaniei are loc un dialog direct si viu intre preotul duhovnic si credinciosul care se marturisteste. Duhovnicul asuma in actul spovedaniei viata fiului sau duhovnicesc.
Astfel, Spovedania este o necesitate in viata Bisericii, in general, si a credinciosului, in special. Lucrarea duhovniceasca a preotului nu se incheie insa in cele cateva minute petrecute la spovedanie, ci ea continua si pe mai departe printr-un dialog permanent al duhovnicului cu fiii sai duhovnicesti, incurajandu-i, ajutandu-i si interesandu-se de dificultatile lor in plan spiritual si nu numai.
Timpul in care credinciosii sunt invitati sa parcuga acest drum al renasterii spirituale, prin Taina Spovedaniei sunt , prin excelenta, cele patru mari Posturi de peste an: Postul Pastelui, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Postul Adormiri Maicii Domnului si Postul Craciunului.
Procesul duhovnicesc exercitat de preot in conlucrare cu fii sai duhovnicesti are caracterul unei terapii spirituale. Stim ca nu de putine ori bolile trupesti ale omului au cauze spirituale, sufletesti. Deci si pentru insanatosirea trupeasca, actul Spovedaniei si procesul duhovnicesc reprezinta o necesitate in viata credinciosilor.
Intrebarea speciala care se pune in acest context este urmatoarea: ce ii retine pe unii credinciosi sa se apropie de spovedanie si sa aiba un duhovnic ? In primul rand, unii credinciosi considera ca nu este necesara marturisirea pacatelor in fata preotului, deorece el se marturiseste direct lui Dumnezeu. Altii considera ca, intrucat si preotul are pacate, nu trebuie sa ne spovedim inaintea lui. Rationamentul acestor afirmatii este unul fals. De ce? A ne marturisi pacatele inaintea lui Dumnezeu fara o confirmare obiectiva a acestui fapt ne poate transpune intr-o stare de iluzionare personala. In al doilea rand, stim din Sfanta Scriptura ca Iisus Hristos i-a imputernicit si trimis pe Apostolii Sai (si pe urmasii lor: episcopii si preotii) sa ierte pacatele oamenilor.:"Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua ! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant ! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20,21-23) . Deci preotul, chiar daca si el are pacate personale, are acest mandat si aceasta putere de la Hristos sa primeasca marturisirea pacatelor si sa le ierte. De fapt, prin preot Iisus Hristos Insusi iarta pacatele oamenilor.
Cum se pregateste preotul pentru a primi spovedaniile credinciosilor ? Preotul se afla intr-o permanenta pregatire: intelectuala, spirituala, duhovniceasca. Pregatirea lui nu se incheie cu obtinerea unei diplome de specialitate, ci aceasta il legitimeaza si il obliga la o continua pregatire. Preotul reflecta continuu asupra sufletului omenesc, asupra slabiciunilor oamenilor si, mai ales, incearca sa gaseasca solutii sau cai de iesire din impasul existential in care se pot afla oamenii la un moment dat. La acest act de cugetare continua se adauga rugaciunea personala a preotului, lectura Sfintei Scripturi, aprofundarea gandirii Sfintilor Parinti ai Bisericii etc.
Canonul pe care il da preotul celui care se spovedeste reprezinta o sanctiune, adica o pedeapsa ? Nicidecum. Canonul pe care il aplica duhovnicul la Spovedanie nu este o pedeapsa sau sanctiune, ci are valoarea unui medicament spiritual, pentru a-l ajuta pe credincios sa se intareasca in viata cea noua pe care s-a hotarat sa o urmeze, in urma abandonarii trecutului pacatos. Canonul si indrumarea data de duhovnic este un act de intelegere , compasiune si iubire a duhovnicului fata de cei care se marturisesc inaintea lui cu dorinta de a progresa pe calea mantuirii si de a-l intari pe acest drum.
Cum trebuie sa se pregateasca credinciosii pentru Spovedanie? Pregatirea credinciosului pentru Spovedanie comporta mai multe aspecte: in primul rand, acestia trebuie sa se analizeze fiecare pe sine insusi si sa simta nevoia de a se elibera din starea in care se afla; in al doilea rand, credinciosul trebuie sa fie impacat cu toti cei care i-au gresit si le-a gresit el insusi, cerandu-si iertare de la acestia. In al treilea rand, sa rosteasca rugaciunile prevazute pentru Spovedanie si sa se informeze mai pe larg despre etapele pshihologice pe care le presupune aceasta. Si, in fine, sa-si aleaga duhovnicul la care doreste sa se spovedeasca sau, daca exista un singur preot, sa-l caute, expimandu-si dorinta de a se marturisi.
Ati putea sa ne impartasiti din experienta dumneavoastra in ceea ce priveste actul spovedaniei ?
Care sunt roadele spovedaniei pe care le-ati resimtit in viata dumneavoastra personala ?
Apoi, cum ati dori sa se exercite duhovnicia, in general, si nu doar in scaunul Spovedaniei ?
