20 iulie 2016

Importanța Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei

  Lumea creștină interesată de realitățile vieții bisericești a aflat în ultimele săptămâni despre un eveniment important, care s-a derulat în insula Creta ( 17-26 iunie 2016), și care a avut o mare reverberație în lumea creștină, în general, și în cea a Ortodoxiei, în special. Acest eveniment bisericesc panortodox a fost pregătit din punct de vedere tematic într-o perioadă de timp destul de îndelungat, de aproape 70 de ani. Au fost multe personalitățile bisericești: ierarhi, teologi, mireni, care și-au adus contribuția lor importantă la pregătirea acestui Sfânt și Mare Sinod al Ortodoxiei, și care în comun sau în unanimitate au aprobat textele ce urmau să fie supuse spre dezbatere și hotărâre Sinodului. În jurul organizării și a temelor propuse a fi dezbătute și aprobate s-au purtat multe discuții, mai ales prin internet, în perioada premergătoare Sinodului, unii exprimându-și , ab initio, neîncrederea generală față de această întrunire panortodoxă și față de modul de abordare a temelor, alții, prefăcându-se a fi de acord, au venit cu totul felul de propuneri, pentru a amâna, dacă se putea, ținerea acestui Sinod. Fără îndoială, o anumită vehemență exprimată cu acest prilej, nu face altceva, decât să arate o anumită neadaptare a unora la viața de comuniune și de responsabilitate a Ortodoxiei în contemporaneitate. Totodată, unora li s-a părut greu de pus în practică modul sinodal, sobornicesc de abordare a problemelor, chiar în contradictoriu, pentru ca, în final, să poată apărea formula cea mai potrivită, care să exprime cel mai bine și mai clar modul de aplicare, mărturisire și trăire a credinței ortodoxe în lumea de astăzi, și nu în cea de ieri sau de alaltăieri.

    Cu toate obstacolele care s-au ridicat în calea derulării acestui Sfânt și Mare Sinod al Ortodoxiei, el a avut, totuși, loc, a dezbătut cu multă acrivie problemele aflate pe ordinea de zi, receptând propunerile și observațiile pertinente exprimate de reprezentanții diferitelor Biserici prezente, inclusiv de reprezentanții Bisericilor absente de la Sinod: Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Moscovei, Biserica Georgiei și Patriarhia Bulgară. Ca atare, spiritul conciliar, sobornicesc a fost exprimat de atmosfera, discuțiile și hotărârile acestui Sfânt și Mare Sinod Ortodox.

    Totul s-a derulat în jurul marilor teme aflate pe ordinea de zi a Sinodului, și anume: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Diaspora ortodoxă, Autonomia și modul ei de proclamare, Taina căsătoriei și impedimentele ei, Importanța postului și respectarea lui astăzi și Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Fiecare din aceste teme au suscitat mai multe dezbateri, prezentându-se noi nuanțe și amendamente la aceste teme, pentru ca, mai apoi, să se ajungă la aprobarea lor de către Sinod. Pe lângă aceste teme aprobate, Sfântul și Marele Sinod a lansat un Mesaj al Ortodoxiei către lumea de astăzi. Atât din tematică, cât și din acest Mesaj reiese preocuparea Bisericilor de a veni cu o atitudine de încurajare și de grijă pastorală față de fiii ei duhovnicești, pentru ca, în final, aceștia să se bucure de iubirea și lumina Preasfintei Treimi, spre sfințirea și mântuirea lor.

    Importanța acestui Sfânt și Mare Sinod rezultă din următoarele considerații:

1. Desfășurarea lucrărilor acestui Sinod al Ortodoxiei a însemnat pentru viața Bisericii Ortodoxe și pentru lumea de astăzi un eveniment major, care a declanșat ieșirea la suprafața vieții bisericești a unor energii, impulsuri și conturarea unor perspective, de care va trebui să se țină seama în viitor, acestea fiind strâns legate și de aspirațiile și realitățile lumii de astăzi.

2. Sfântul și Marele Sinod din insula Creta a fost un eveniment bisericesc, care a confirmat faptul, că Biserica Ortodoxă trebuie să se manifeste conciliar, sinodal, nu numai în plan local, ci și universal. Căci localul și universalul în conștiința și lucrarea acestei Biserici nu reprezintă două planuri disparate și contradictorii, ci înseamnă o singură realitate vie cu o dimensiune locală și universală, în același timp. Pe bună dreptate, sublinia în acest sens Preafericitul Părinte Patriarh Daniel următoarele: „Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe este în același timp un eveniment rar și începutul unei normalități, deoarece sinodalitatea este o regulă canonică a vieții Bisericilor locale, pentru a exprima unitatea credinței ortodoxe, a vieții sacramentale și a disciplinei canonice a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Dacă sinodalitatea este o normă canonică la nivel local, ea trebuie să fie o normă canonică și la nivel panortodox sau universal. Sinodalitatea se împlinește în concelebrarea sacramentală a Sfintei Euharistii, pentru a exprima simultan unitatea de credință ortodoxă și însăși taina comuniunii Bisericii cu Capul ei, Domnul nostru Iisus Hristos”(Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la sesiunea de deschidere a lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod, Creta, luni, 20 iunie 2016, în ziarul „Lumina”, miercuri, 22 iunie 2016, Nr. 143 (3436), Anul VII, Serie regională, p. 3).

3. Faptul că, în insula Creta s-au întâlnit reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale, cu excepția celor patru Biserici Ortodoxe absente, a însemnat un eveniment bisericesc major, cu multiple și adânci reverberații în lumea creștină, în general, și în spațiul ortodox, în mod deosebit. Pleroma Ortodoxiei așteaptă ca acest eveniment bisericesc major să aducă mai multă conlucrare frățească concretă și comuniune bisericească văzută între Bisericile Ortodoxe locale.

    În același timp, acest Sinod a scos în evidență și unele probleme cu care se confruntă Bisericile Ortodoxe locale, din cauza cărora au de suferit relațiile frățești dintre ele, având consecințe și în ceea ce privește participarea tuturor Bisericilor ortodoxe locale la Sfântul și Marele Sinod din Creta. Au fost vizibile cu acest prilej unele dizarmonii, prilejuite de următoarele cauze:

1. Încă nu s-au armonizat deplin legăturile Bisericilor Ortodoxe locale cu acele comunități, aflate în diaspora, respectiv, cu Bisericile Ortodoxe locale, pe teritoriul cărora au apărut și s-a dezvoltat întreaga diasporă ortodoxă; mai precis, legătura acestor Biserici Ortodoxe cu diaspora proprie a produs multă frământare în relațiile interortodoxe. Aceste probleme s-au dovedit până în prezent a fi insurmontabile.

2. O problemă deosebit de delicată este cea legată de o nouă percepție asupra înțelegerii rolului și a locului din punct de vedere bisericesc a celei de a doua și cea de-a treia Romă, respectiv, Constantinopolul și Moscova. Patriarhia Moscovei consideră că i s-ar cuveni mai multă putere de decizie în relațiile interbisericești, avându-se în vedere numărul mult mai mare de credincioși pe care îi are, poate chiar sute de milioane, în comparație cu numărul mult mai redus de credincioși ai Patriarhiei Constantinopolului. Cred, că Bisericile Ortodoxe locale nu vor putea ocoli în viitor dezbaterea acestei problematici referitoare la cea de-a doua Romă – Constantinopolul și pretențiile celei de-a treia Romă – Moscova, care dorește a fi mai puternică și mai vizibilă în configurarea relațiilor bisericești. Deci, care este raportul dintre tradiția istorico-canonică a Bisericii, pe de o parte, și dezvoltarea acesteia în istorie, cu mutațiile ei, pe de altă parte? Un dialog frățesc, argumentat și cu multă dragoste față de Biserica Ortodoxă și misiunea ei lume s-ar impune cu necesitate, din partea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.

3. Inevitabil, derularea unui Sinod de o asemenea anvergură, nu poate fi ferit cu totul de sfera politicului, așa cum au evidențiat și convocarea și desfășurarea marilor sinoade ecumenice din istoria Bisericii. Atunci când politicul are doar rolul de a crea cadrul necesar pentru ca Biserica să se poată manifesta, atunci rolul lui nu este negativ; atunci, însă, când politicul caută să deturneze misiunea și prezența Bisericii în lume, atunci trebuie privită cu mai multă atenție și prudență relația Bisericii cu sfera politică, în general.

4. Adaptarea misiunii Bisericilor Ortodoxe la problematicile lumii contemporane reprezintă o provocare maximă la adresa lumii credinței. Societatea contemporană a ajuns la niște acumulări în plan cultural, spiritual, științific, economic, social etc. ce nu pot fi ignorate de Biserică. Misiunea acesteia nu poate avea loc într-un spațiu și într-un timp fără nici o legătură cu societatea în mijlocul căreia există, gândește și lucrează. Manifestarea Bisericii în lume înseamnă punerea în lumină a conștiinței ei ecleziale în fața acestei lumi, care tinde să se secularizeze tot mai mult, să respingă valorile credinței ortodoxe și ale Evangheliei lui Iisus Hristos. Cum se poate articula misiunea Bisericii astăzi în contextul unei asemenea lumi ? Ce metodă pastoral-misionară trebuie să folosească Biserica pentru a atrage la credință pe omul secularizat de astăzi ? Sunt întrebări care au fost puse, direct sau implicit, la acest Sinod al Ortodoxiei. Ce urmează ? Sau ce ar trebui să urmeze ? Cred, că ar trebui să umeze o trezire la o conștiință misionară vie a întregului Trup al Bisericii, pentru a angaja un dialog rodnic atât în interiorul ei, precum și cu lumea de astăzi.

Pr. Ioan TULCAN

Articol publicat in saptamanalul "Calea Mantuirii".

Galerie foto