| 1 ianuarie 2018

Articol scris de Pr. prof. univ dr. Tulcan Ioan

Curgerea timpului prin ani – nu poate fi înțeleasă  deplin decât numai prin Dumnezeul Cel viu

Din nou, omenirea întreagă freamătă la sosirea unui Nou An și la îngroparea celui precedent. Timpul se scurge printr-o implacabilă mișcare a lui, dând oamenilor impresia, că tot ceea ce se petrece în timp este rezultatul unei acțiuni mecanice, care face abstracție de om, care nu-l implică pe acesta în nici un fel. Și, totuși, dacă scrutăm mai adânc realitatea scurgerii timpului și derularea evenimentelor care se desfășoară în timp, putem sesiza o anumită logică, raționalitate și semnificație atât a timpului în sine, cât și a evenimentelor care se derulează în timp. Toate aceste lucruri au o legătură strânsă cu omul, care este un actor important al faptelor mai mici sau mai mari, care au loc în timp, ce  poate fi măsurat în: minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, și, care pot avea semnificații sau consecințe de-a lungul timpului, în toate aceste unități de măsurare a lui, inclusiv, în secole.

Întreaga gândire a omenirii, și, mai ales, cea religioasă a presimțit o anumită legătură a timpului cu divinitatea, indiferent cum a fost aceasta înțeleasă. Desigur, Creștinismul a adus un spor de lumină a înțelegerii valorii și semnificației timpului, care îl plasează pe om nu numai în planul temporalului, al efemerului, ci și în acela al eternității. Eternitatea este însăși existența lui Dumnezeu sau, altfel spus, aceasta este una din însușirile lui Dumnezeu. Căci există, a existat și va exista sunt părți de măsurare a timpului (așa cum le numește Sfântul Grigorie de Nazianz) cu privire la celelalte existențe, adică cu privire la lucrurile create de Dumnezeu, între care, omul are un loc și un rol special.

Sfântul Grigorie Teologul are cuvinte deosebit de expresive cu privire la existența cea veșnică a lui Dumnezeu și posibilitatea ca El să aibă o legătură cu timpul și să-i dea acestuia un sens înalt și deosebit de folositor pentru om. Căci, spune acest Sfânt Părinte, Dumnezeu „cuprinde în Sine totul și deține toată existența, Care nu are început și nici nu va înceta vreodată să fie, precum un ocean al ființei, nemărginit și nesfârșit, depășind orice înțeles, orice rațiune a timpului și a firii, doar cu mintea putând fi oarecum înfățișat. Dar, și în acest caz, foarte neclar și limitat, nu din cele ce sunt întru Sine, ci din cele ce sunt în jurul Lui, pentru a putea forma din acestea o oarecare imagine despre El, ca o licărire de adevăr și care îndată se pierde în mintea noastră chiar mai înainte de a fi reținută atent de ea”(Sf. Grigorie Teologul, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, Cuvânt la Sfintele Paști, Panegiric la Sfântul Vasile cel Mare, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 2009, p. 12).

Înțelegerea mai profundă a timpului și legătura acestuia cu Dumnezeu Cel mai presus de timp are o importanță specială pentru fiecare om, trăitor în timp și parcurgând anii și vremurile în istorie. Acum, la început de An Nou se cuvin a fi reținute câteva mesaje pe care Noul An ni le pune la îndemână, în lumina credinței și a descoperirii lui Dumnezeu.

1. Timpul nu este doar o categorie filosofică, ci el este în același timp un cadru de manifestare a vieții omului pe pământ, dar, și a societăților omenești în ansamblul lor. El nu este ceva care îl lasă indiferent pe om, ci îi imprimă omului o responsabilitate deosebită, pentru a-l folosi într-un sens cât mai înalt.

2. Valoarea timpului este excepțională pentru existența omului, deoarece îi oferă omului șansa să se ridice prin timp la cele mai presus de timp, și, mai ales, la Dumnezeul Cel viu, Creatorul și al timpului. Această valoare a timpului se întemeiază pe faptul, că el are drept fundament și finalitate a sa veșnicia lui Dumnezeu și existența Sa plenară, infinită și veșnică.   

3. Darul timpului este unul plin de responsabilitate pentru om, oferindu-i acestuia posibilitatea să-și dezvolte darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu și să folosească cu multă chibzuință fiecare unitate de măsurare a timpului. Simțind valoarea timpului, așa cum l-a destinat pentru om Dumnezeu Însuși, omul trebuie să simtă o legătură specială a lui cu timpul, să-l înțeleagă, și, mai ales, să-l valorifice așa cum dorește Dumnezeu. În felul acesta, omul nu se va simți însingurat și izolat în timp, ci îl va înțelege ca pe un permanent prilej de realizare a comuniunii lui cu Dumnezeul Cel veșnic și dincolo de timp și cu semenii săi, prin care are prilejul să se îmbogățească spiritual și duhovnicește.

4. Dumnezeu este prezent în timp prin energiile Lui veșnice, dătătoare de viață, și, care îl ajută pe om să se apropie de Dumnezeu, să-L iubească, să-L caute neîncetat și să-L slujească. În felul acesta,  omul va simți că reprezintă o valoare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, având o misiune înaltă, aceea, de a valorifica timpul și viața sa în lumina veșniciei lui Dumnezeu.

5. Sensul  profund al timpului, așa cum ni-l revelează Evanghelia și întreaga Sfântă Scriptură, se cuvine a fi gândit, înțeles și valorificat în fiecare epocă istorică, prin care se poate surprinde prezența și lucrarea lui Dumnezeu în timp, în viața oamenilor, a popoarelor, a lumii întregi. Spiritul profetic al credinței, al mărturiei și misiunii Bisericii în lume, ajută omenirii să descifreze semnele lui Dumnezeu în lume și, astfel, aceasta va putea să progreseze permanent spre orizonturile infinite ale Împărăției lui Dumnezeu.