1 octombrie 2014

Crestinul – “sarea pamantului” si “lumina lumii”

Expresiile acestea “sarea pamantului”si “lumina lumii” le intalnim pentru prima data in Predica de pe munte a Mantuitorului, avand consecinte pozitive in viata generatiilor de crestini ce s-au perindat pe scena istoriei, de-a lungul celor doua milenii de existenta crestina.

    Sfanta Evanghelie dupa Matei spune:“Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte si asezandu-Se, ucenicii Lui au venit la El. Si deschizandu-Si gura, ii invata zicand:”…Voi sunteti sarea pamantului; daca sarea se va strica, cu ce se va sara? De nimic nu mai e buna, decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda. Nici nu aprind faclia si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa” (Matei5,13-15). Cuvintele acestea au intrat si in literatura si in lucrarile de morala crestina, sintetizandu-se prin ele in ce consta esenta unei vieti crestine. Multa vreme s-a crezut ca ar fi vorba aici doar de indemnuri si invataturi, ce s-ar referi numai la Apostolii Domnului si la urmasii lor directi pana astazi: episcopi,preoti si diaconi. In realitate, fara a-i exclude pe acestia, care sunt chemati a fi prin excelenta “sare a pamantului” si “luminaa lumii” prin invataturile pe care le propovaduiesc si prin intreaga lor viata, toti crestinii au menirea de a reflecta prin viata lor lumina invataturii lui Hristos, care sa prefaca prin puterea lor viata acestora, chemati sa fie lumina din lumina luiHristos, care “lumineaza tuturor”.

    Prin aceasta lumina se imprastie intunericul oricarui fel de necunoastere, al oricarui rau prezent in lume si in viata oamenilor, care in felul acesta, prin viata si faptele bune ale acestora, straluceste in permanenta viata lui Hristos Insusi prin viata lor. Unde este ignoranta de orice fel, unde este bezna urii si a egoismului, unde domina intunericul pacatelor si al patimilor, acolo nu poate patrunde lumina lui Hristos.Nepatrunzand lumina vindecatoare si innoitoare a lui Hristos, viata oamenilor devine statica, monotona in rau, obositoare si sleita de energiile vitale ce ar trebui sa o faca roditoare.

    “Sarea pamantului” este o expresie ce porneste de la menirea pe care o are sarea in viata omului, a animalelor si in prepararea alimentelor, accea de a da gust, de a feri de alterare si prejudiciere sanatatea oamenilor. Atunci cand crestinii sunt patrunsi de adevarurile Evangheliei lui Hristos, manifestand acest duh evanghelic in viata de zi cu zi,atunci ei se aseamana cu “sarea” ce da gust alimentelor.Altminteri, in absenta unei prezente spirituale vii a crestinilor inlume, viata oamenilor devin searbada, alterata de microbii generatori de boli morale, personale si sociale. Cititi IN CONTINUARE...

Chemarea crestinilor de a fi sau adeveni “sarea pamantului” se acopera ca si inteles si lucrare cucealalta chemare a lor, de a fi “lumina lumii”. Cuvantul lui Dumnezeu si Evanghelia lui Hristos cu toate invataturile Sale au menirea de a preface viata oamenilor in lumina si adevar,intelepciune a vietii si duh al dreptatii, caci cuvantul lui Dumnezeu odata raspandit nu se intoarce inapoi fara rod.

    Ce se intampla in realitate, incat nu intotdeauna avem prilejul de a intalni in viata crestinilor fapte care sa se incadreze in cele doua expresii: “sare a pamantului”si “lumina a lumii”? De ce faptele crestinilor nominali (doar botezati si unsi cu Sfantul Mir) nu dau marturie despre lumina luiHristos? De ce aceste fapte contrazic in mod evident credinta in Dumnezeu si in Iisus Hristos ?

    Cred ca putem da mai multe raspunsuri la aceste intrebari. Un raspuns insa le cuprinde pe multe altele din cele posibile. Si anume, pentru foarte multi crestini Cuvantul lui Dumnezeu nu coboara din minte in inima, pentru ca acolo sa motiveze vointa lor de a se manifesta in afara, inspirata fiind deduhul lui Hristos. Cu alte cuvinte, Botezul si , in general, SfinteleTaine ale lui Hristos devin ineficiente in viata multora, din vina omului care se lasa prea usor captivat de lucrurile din lume, de evenimentele la care este partas, si astfel cuvantul lui Dumnezeu devine neroditor. Aici trebuie sa cautam raspunsuri la multele intrebari pe care romanii le au in legatura cu multele neajunsuri decare sufera si indeosebi, nivelul deosebit de coborat din punct devedere valoric al relatiilor dintre oameni, din care au disparut: seriozitatea, respectul fata de cuvantul dat, marturisirea adevarului, respectul fata de persoana semenului, absenta spiritului de jertfelnicie, darnicia, spiritul muncii. Din lipsa acestora insa,se poate ajunge la fapte ale intunericului.

    Totusi, daca dorim sa ne socotim crestini, se cade in mod imperativ a abandona aceste fapte ale intunericului, ce nu se incadreaza in ceea ce Mantuitorul ii indeamna pe crestini de a fi “sare a pamantului” si “lumina a lumii” si a lua aminte la cuvintele Sale: “Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bune, sa-L preamareasca pe Tatal vostru, Care este in ceruri…”(Matei 5,16). (Articol publicat 01.10.2104)

    Articol scris de parintele paroh prof.univ.dr. Ioan Tulcan si adunat, alaturi de altele, in cartea "Quo vadis, Christiani ?".