26 septembrie 2016

Biserica Ortodoxă și misiunea ei astăzi

    Evoluțiile din ultimele decenii, și, îndeosebi, din ultimii cinci – zece ani, în plan cultural, social, economic, spiritual etc. ne oferă prilejul sau chiar ne provoacă mereu, de a reflecta asupra impactului valorilor Creștinismului, în general, și ale Ortodoxiei, în special, asupra societății contemporane. Realitatea lumii de astăzi este atât de captivantă, de provocatoare din mai multe puncte de vedere, încât conștiința creștină nu se poate ține de o parte de ea. Dimpotrivă, ea este chemată să încerce să înțeleagă fenomenele care se petrec în jur, să le găsească o explicație și să ofere și o altă perspectivă a acestora în lumina valorilor pe care le oferă Biserica pentru această lume.

   Când ne referim la Biserica Ortodoxă, nu putem omite nici faptul, că ea însăși nu se raportează în același mod la manifestările variate ale fenomenelor culturale, sociale și spirituale ale prezentului.  Aceasta se explică și prin experiențele diferite, pe care le-a avut fiecare Biserică Ortodoxă locală de-a lungul istoriei pe care a parcurs-o și care a pus o anumită amprentă asupra modului de relaționare a ei cu lumea înconjurătoare. De aceea, în rândurile de față, se cuvin a  fi evidențiate nu numai misiunea pe care o are de îndeplinit Ortodoxia românească, în general, ci să încercăm o radiografie succintă asupra felului de a se raporta la ultimele evoluții din lume Bisericile Ortodoxe locale sau Ortodoxia însăși, privită în ansamblul ei și în diversitatea ei istorică. Punctul de pornire în acest demers îl constituie evenimentul bisericesc major ce s-a petrecut în acest an, mai precis între 17-26 iunie 2016, în insula Creta, și anume Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. A fost un eveniment bisericesc major, care, ar fi putut să reprezinte cu adevărat o voce unitară și luminoasă a Ortodoxiei în cacofonia apăsătoare a lumii de astăzi. Din păcate, unele Biserici Ortodoxe locale: Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Rusă, Biserica Georgiei și Patriarhia Bulgară, din motive diferite, nu au fost prezente la acest Sfânt și Mare Sinod al Ortodoxiei.

    Scopul principal al acestui Sinod a fost acela, de a discuta, îndrepta și, în final, a adopta textele propuse la cele șase teme înscrise pe lista sa, precum și elaborarea și difuzarea unui Mesaj al Bisericii Ortodoxe, către pleroma întregii Ortodoxii și către lumea de astăzi. Aceste teme au fost: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, Diaspora ortodoxă, Autonomia și modul ei de proclamare, Taina Căsătoriei și impedimentele ei, Importanța postului și respectarea lui astăzi și Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Aceste teme au fost aprobate de Sfântul și Marele Sinod, precum și Mesajul lui către lume, dar, acest Sinod a scos în lumină și unele probleme destul de dificile cu care se confruntă Ortodoxia universală, și care au marcat întreaga derulare a lui. Este extrem de important faptul, că Ortodoxia trebuie să-și adâncească din ce în ce mai mult conștiința ei sinodală sau conciliară. În acest sens, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel sublinia cu claritate: Dacă sinodalitatea este o normă canonică la nivel local, ea trebuie să fie o normă și la nivel panortodox universal, căci scopul lucrării Bisericii este sfințirea și mântuirea oamenilor (vezi ziarul „Lumina”, marți, 21  iunie 2016, nr 142 (3435), Anul VII, ediție regională, p.5).

    În acest context, sunt foarte importante unele aspecte, pe care reprezentații Bisericilor Ortodoxe locale vor trebui să le privească cu mult mai multă atenție și grijă. Vom enumera câteva din aceste aspecte:

    1. Dobândirea la modul practic și concret de către Ortodoxiile locale a unei conștiințe vii a dimensiunii ei nu numai locale, ci în egală măsură și universale. De aceea, se cuvin a fi intensificate relații frățești mai strânse între ierarhii Ortodoxiilor locale, care să fie concretizate și organizate cu diferite prilejuri: marile sărbători creștine, hramuri, evenimente istorice sau bisericești locale etc. la care aceștia să slujească împreună,  să se roage împreună, să-și comunice unii altora problemele cu care se confruntă etc.

   2. Este imperios necesar, ca Bisericilor Ortodoxe locale să se țină mai departe de influiențele politice, care pot instrumentaliza Biserica în scopuri străine misiunii și lucrării ei în lume. Un anumit gen de relații cu lumea politică este inevitabil, dar, deturnarea misiunii Bisericii, prin ingerință politică nu poate fi acceptată. Căci acceptarea acesteia aruncă Biserica și misiunea ei în derizoriu.

   3. Bisericile Ortodoxe locale vor trebui să studieze mai atent, în ce măsură experiențele istorice, contextul cultural, social și chiar economic și-au pus o amprentă apăsătoare asupra dimensiunii văzute a Bisericii, îngreunând manifestarea ei văzută în societate. Teama, neîncrederea și izolarea de ceilalți, cred, că au anumite explicații, ce nu pot fi susținute în nici un chip cu argumente teologice, ci numai extrateologice.

   4. Pentru ca să se poată realiza o comunicare mai amplă între Bisericile Ortodoxe locale, ar trebui intensificate relațiile colegiale între Școlile teologice existente în cadrul acestora. Realizarea de proiecte comune de cercetare teologică, științifică între teologii ortodocși, precum și proiecte pastoral-misionare comune,  nu ar putea decât să netezească drumul comunicării și al comuniunii în cercuri cât mai largi ale acestor Biserici.

    5. Întâlniri mai frecvente ale Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale ar fi benefice pentru climatul de înțelegere, conlucrare, comunicare și comuniune  al Ortodoxiei în ansamblul ei, oferind lumii de astăzi răspunsuri concrete, teologice, duhovnicești realiste, care să ducă la apropierea omului post-modern de valorile și frumusețile Ortodoxiei, spre sfințirea și mântuirea acestuia în Hristos și în Biserica Lui.


Pr. Ioan TULCAN

 

Articol publicat in saptamanalul "Calea Mantuirii".

Galerie foto