Fiind orbiți la ochii sufletului venim la Tine Hristoase ca orbul cel din naștere cu pocăință strigând Ție: Tu ești limina prea strălucitoare a celor din întuneric.

Dumnezeule Atotputernice, Care ai scos israeliților apă din stâncă, venit-ai în pământul Samariei și ai vorbit femeii pe care o ai adus la credința în Tine, iar aceasta primit-a viața cea cerească și veșnică.

Sufletele noastre Doamne cumplit slăbănogite în păcate de multe feluri și fapte de rușine ridică-le cu cercetarea Ta dumnezeiască precum ai ridicat pe slabănogul

Mironosițelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a grăit: Miresmele morților sunt cuviincioase, iar Hristos putrejunii S-a arătat străin. Ci vestiți tuturor că Domnul a înviat, dăruind lumii mare milă.

Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea ucenicilor ai venit, Învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.